Am avut zilele trecute o idee care s-a așezat adânc în interiorul meu…
A venit după ce am lucrat, împreună cu participantele din programul FOCUS, două exerciții care par simple… dar care deschid uși pe care nu le deschidem prea des.

Primul se numește Arheologia Tranzițiilor. Am pus pe axa timpului momentele în care am făcut schimbări majore – profesionale, personale, de identitate. Și le-am privit cu sinceritate.

Al doilea – Povestea ta contează. Ne-a invitat să găsim mesajul viu, uman, valoros din fiecare tranziție. Să ne spunem povestea nu ca să impresionăm, ci ca să ne reîntregim.

Și mi-am dat seama de ceva…

Nu facem greu o tranziție pentru că nu vrem noul.
Ci pentru că ne amintim, uneori fără să ne dăm seama, cât de mult a durut ultima oară.

Tranzițiile pe care le-am trăit – fie că au fost impuse, grăbite, confuze sau prea grele pentru cât eram de pregătite – s-au așezat în noi ca o teamă surdă .
Am pierdut oameni. Roluri. Iluzii. Am rămas, uneori, goale și neînțelese. Alteori, am luptat. Sau ne-am ascuns.

Așa că atunci când apare o idee, un vis, o nouă direcție… nu frica de necunoscut ne oprește, ci durerea trecutului. Chinul pe care nu vrem să-l mai repetăm.
Îl știe corpul. Îl știe creierul. Îl știe respirația noastră care se taie când zicem „aș vrea, dar…”

Și mai e ceva…
Poate că nu stăm pe loc pentru că nu știm ce vrem.
Poate că stăm pentru că am îmbrățișat prea mult trecutul.
L-am ținut în noi, l-am onorat chiar și când ne-a rănit. Și acum nu mai știm cum să-l lăsăm jos.

Dar – vazand si procesul minunat prin care participantele din programul FOCUS trec ….mi se confirmă tot mai des un lucru:
✨ Tranzițiile pot fi făcute altfel .
În ritmul tău. Cu blândețe. Cu claritate. Cu sprijin.
Cu o hartă interioară care nu cere sacrificiu, ci prezență .

În FOCUS, tocmai asta facem.
Ne reîntâlnim cu cine suntem acum. Ne ascultăm stilul comportamental, punctele forte, nevoile profunde.
Și învățăm să pășim înainte nu din frică, nu din presiune, ci dintr-o liniște nouă. Aia care apare când te ții de mână pe tine însăți.

Dacă ești și tu într-un prag… între ce-a fost și ce poate fi…
îți spun din inimă: nu ești singură. Tranziția ta merită o poveste nouă.

…………

Și știi cum a venit această conștientizare?

Ca o piatră prețioasă.
Ascunsă sub ani de încercări, frici, renunțări și începuturi amânate.
A ieșit la lumină blând, dar cu forță.

Și acum… o țin în palmă. O privesc. Și o ofer și ție.
Poate te ajută să-ți găsești propria lumină în drum.
Sau să crezi din nou că tranziția ta nu trebuie să doară ca să fie valoroasă.❤️🎊

Am facut si un carusel pe Instagram.
Sa iti aduca inspiratie: https://www.instagram.com/p/DKO0LTWIhDD/?utm_source=ig_web_copy_link&igsh=MzRlODBiNWFlZA==