Ieri am ajuns la Letca Noua.🌈
Datorita contribuției voastre am reusit sa cumpăr tare multe.
Am cerut lista cu ce le-ar fi necesar in acest moment si sunt tare bucuroasa ca am cumparat tot ce aveau nevoie.
Am cumpărat și alimente și am cumpărat și săpun, detergenți, lavete…
Parca nici nu le venea sa creadă doamnelor de la bucătărie ca am dus atâtea alimente.❤️
Pentru ca au întrerupt de câteva zile cursurile din cauza epidemiei de rujeola acum ei fac mâncare și o duc acasă copiilor și catre câțiva bătrâni.
Am stat mai mult de vorba cu preotul care mi-a spus cât de binevenite sunt alimentele de la noi, de fiecare data.
Mi-a povestit cum incepe sa se schimbe viata copiilor de cand au inceput sa vina regulat la aferschool-ul social.
🌈Avea in glas asa o bucurie si o recunostinta!
Pentru ca atunci cand incepi sa pui seminte in sufletele copiilor, sigur se vede.
Povesteste cu drag cum copiii care acum cateva luni nu stiau nicio litera (pentru ca nu au fost la scoala) acum incep usor usor sa scrie si sa citeasca.
Povesteste cu drag despre doamnele invatatoare de la scoala din sat care fac voluntariat alaturi de doamna preoteasa care e asistent social pentru acesti copii…
Povesteste cu recunostinta despre fiecare dintre ,,binefacatori” cum le spune el oamenilor care sustin activitatea centrului educational – asa cum suntem si noi.
Ma uitam in jur si se vede ,,mana de gospodar” cat e de curat, cate lucruri au facut (cantina, curtea amenajata, sala de clasa, rechizite, banci, scaune, bucataria dotata….) de cand am ajuns eu prima data la Letca Noua ,,intamplator”, dusa de niste prieteni…
Zilele acestea el a tot fost pe drumuri căci 6 copii sunt internați și nu avea cine sa se ducă la spital cu mâncare și ceva jucarioare și cărți, caiete, creioane …
Spunea ca au fost zile in care a mers si de cate 2 ori la spital, la Bucuresti.
Dar , citez: ,,pentru mine nu e greu”…
Preotul e tare încrezător si tare dornic sa faca tor ce tine de el ca sa fie bine pentru copii.
Si are planuri tare frumoase pentru viitor.❤️
Am plecat de la biserica, am condus putin dar …. pur si simplu am simtit sa parchez putin masina si sa mai stau putin eu cu mine.
Aveam parca nevoie sa integrez experienta si povestea adevarata pe care – in felul nostru o scriem impreuna cu preotul si noi ca si comunitate …
Am stat asa in masina cateva minute bune.
Si … stii ce simteam?
Implinire.
Implinire in toate formele ei: in corpul meu fizic, cu mintea, cu sufletul …
💫✨Implinire si recunostinta.
M-am gandit la fiecare dintre voi si la comunitatea noastra.
Ce minuni putem sa facem impreuna.💫✨
Putin de la fiecare …. conteaza.
Si…. se vede.❤️
Împreună am făcut o bucurie.❤️
Si tare m-as bucura sa mai facem.❤️
Multumesc pentru contributie.❤️🎊
